Te invit pe tine, adultul părinte, și pe tine, copilul sau adolescentul din familie, la un exercițiu de relaxare și conectare prin artă. Pregătiți câte o foaie albă și un set de creioane colorate.
Și acum, o să vă rog să lucrați individual, în spațiul propriu.
Închide ochii și pune o mână pe locul inimii. Respiră profund de patru-cinci ori și conștientizează cum se ridică toracele în funcție de inspirul și expirul tău. Conștientizează bătăile inimii și gândurile care se succed. Rămâi în această stare, cât timp ai nevoie.
Și cât ești cu ochii închiși, pune-ți întrebarea “Cum a fost pentru mine această perioadă?“ și lasă imaginile să curgă. Ține ochii închiși cât ai nevoie, apoi deschide-i și reprezintă într-un desen cum a fost pentru tine această perioadă, folosește culori și forme și dă-le o semnificație în mintea ta. ”Desenez forma asta, linia asta cu culoarea asta pentru că pentru mine înseamnă ….”
Acum închide din nou ochii și cu mâna încălzind locul inimii, pune o nouă întrebare “Ce am aflat eu nou despre mine în această perioadă? Ce resurse interne am folosit?“. Scrie denumirea acestor resurse în desen. Și ele pot fi orice, de la răbdare la ajutor primit, de la flexiblitate la nerăbdare și dor, de la durere la speranță. Orice. E desenul tău și despre tine. Găsește în tine toate aceste răspunsuri. Și ele sunt acolo, e doar nevoie de puțină liniște în gânduri.
După ce ai completat desenul cu resursele, scrie un motto, un îndemn, o propoziție care te inspiră și care te motivează, care îți oferă înțeles pentru toată această perioadă.
Acum că ai desenul complet, discută cu partenerul tău, părintele sau adolescentul și explicați fiecare desenul său. Ascultați doar versiunea celuilalt, fără a emite judecăți sau preferințe. Ascultați doar ca să înțelegeți profunzimea celuilalt, ascultați cu respect.
Veți fi surprinși de asemănările și diferențele dintre voi, pentru că chiar dacă ați locuit în același spațiu, în aceleași vremuri, în aceeași familie, vedeți lucrurile diferit și le dați înțelesuri diferite. Și cred ca asta e lecția cea mai importantă pe care ar trebui să o învățăm în familie, că fiecare dintre noi vede lucrurile diferit și fiecare perspectivă merită respect.
Cum spune un motto celebru… suntem cu toții diferiți…din fericire și …. dacă știi unde să te uiți comorile sunt peste tot.
Cu drag,
Simona Bordeanu
Psihoterapeut în formare
Voluntar Gamma Health Project
PS. Imaginile reprezintă desenul meu și al copilului meu de 8 ani, viziunea asupra perioadei de izolare.
Completează formularul aici sau sună-ne la 0741 093 131 pentru a intra în legătură cu unul dintre voluntarii Gamma Health Project!
