Am luat ce a fost mai bun din aceasta perioadă: m-am bucurat de timpul ce mi se oferea și la care tânjeam înainte: am petrecut timp de calitate în familie, am citit și mi-am continuat formările on-line, am facut ordine în casă și în minte.
La început am avut tendința să mă opun fiind dezorientată că nu mai puteam merge la seviciu, să ies în fiecare zi din casă, să mă plimb. Rutina mea zilnică avea mult de suferit și asta îmi dădea o senzație de nesiguranță și de blocaj. Am simțit cum crește frustrarea în mine și cum ceva mai mare decât mine, nevăzut, mă oprea să nu mai fac lucrurile ca înainte, mă provoca să stau și să mă uit la mine, la casa mea, la familia mea, la viața mea. Era ca un moment de reflecție pe care Universul mi-l propunea.
Am mulțumit și mi-am propus ca în acest timp fără repere să-mi fac un program, să mă organizez. Așa am conștientizat câte lucruri aveam de facut. Am fost uimită că timpul nu era suficient pentru tot ce îmi doream să fac. Ajungeam să mă culc târziu, mai târziu decât în mod obișnuit, relaxată fiind că a doua zi aveam un timp de voie.
Am primit apoi provocarea de a participa la acest proiect și am spus “da” simțind că vine în întâmpinarea dorinței mele de a ajuta și având șansa de a lucra cu oameni pregătiți, pe care îi admir.
Și așa am trecut de la frustrare la uimire și apoi la bucuria de a face ceea ce-mi doream pe îndelete: am citit și am studiat, am jucat jocuri în familie, am vizionat filme faine și am râs până la lacrimi, am gătit mâncărurile preferate și am mâncat regește pe masa din sufragerie, mi-am îmbunătățit engleza, am văruit, și nu pe ultimul loc m-am pus ca prioritate și mi-am făcut timp să mă rog și să meditez.
Scurgerea timpului o urmăream pe fereastra apartamentului: frunzele de la copacii din fața geamului creșteau în fiecare zi și un verde crud mă hrănea de câte ori le priveam. Am făcut din balcon o miniterasă unde ne puteam bucura de aerul de afară care era din ce în ce mai curat și mai cald.
Mă aflu acum la sfârșitul perioadei de urgență și simt o liniște și pace ca după furtună. Simt mulțumire că am trăit aceste clipe cu bucurie și am schimbat această perioadă în favoarea mea și a familiei mele.
Am simțit că am făcut surfing pe valurile emoțiilor și nu numai, că nu am căzut, dar am dansat odată cu marea, simțind freamătul și zbuciumul ei.
Următoarea perioadă este pentru mine o nouă provocare: de a mă reinventa, de a avea un nou început și de a mă adapta la noile condiții. Nu cred că va fi greu sau ușor, sunt încrezătoare și atentă să rămân pe val și să mă bucur .
Cu puțin noroc mă aștept să apară și soarele și, de ce nu, să văd și un curcubeu desenat pe cer ca semn al speranței .
La final vă provoc să vă bucurați de fiecare clipă și să luați de la ea darul sfânt al vieții. În acest fel veți fi una cu valul și veți simți emoțiile ca un șuvoi ce curge și vă umple de energie și speranță!
Cu drag,
Gabriela Damian
Psihoterapeut de familie și cuplu în formare
Voluntar Gamma Health Project
Completează formularul aici sau sună-ne la 0741 093 131 pentru a intra în legătură cu unul dintre voluntarii GAMMA Health Project!
