Când am primit invitația de a face parte din acest proiect - Gamma Healt Project, prima reacție a mea a fost să fac un inventar rapid al dificultăților peste care am reușit să trec, iar asta mi-a permis să-mi dau seama din nou cât de puternica sunt și să dau fuga repejor să scriu în jurnalul recunoștinței pe care îl practic de ceva timp.
Să vă spun cum mi-a venit ideea să vă scriu despre acest jurnal.
Păi în primul rând, noi, oamenii suntem într-o continuă alergătură, avem tendința să ne supraaglomeram viața, programul și căminul cu lucruri care uneori nu ne sunt deloc benefice, iar sufletul nostru suferă, pentru că nu suntem dispuși să renunțăm. Când am născut și am devenit mamă pentru prima dată, am avut un moment de revelație care mi-a șoptit și mi-a spus suav: ”acest copil te-a ales să-i fii mamă”. Era un moment în care nu eram prinsă cu treburile casnice, nu eram prinsă nici în rolul de soție, nici în rolul de fiică sau de soră, aveam un singur rol în acel moment, rolul de proaspătă mămică, iar atunci mi-a venit ideea de a crea un jurnal al recunoștinței.
Acel moment m-a făcut să conștientizez că dacă îți dai voie să ai un moment în care să fii doar tu cu tine, în care dacă îți dai voie să te oprești și să privești cu atenție indiferent de momentele din viața ta, cred că vei găsi o mulțime de lucruri pentru care să fii recunoscător.
Poate că în această perioadă ne este greu să ne concentram pe “culoare” atunci când lucrurile nu sunt tocmai roz, dar de noi depinde ce lentile vrem să purtăm și ce gânduri lăsăm să intre în mintea noastră. Eu am ales să dau jos ochelarii cu lentile negre și să practic recunoștința chiar și în această perioadă pentru că ea mă ajută să mă bucur și să mă îndrăgostesc de viața pe care o am.
În această perioadă jurnalul recunoștinței a fost ca o pată de culoare care m-a ajutat să pictez în culori perioada în care ne aflăm, iar tabloul familiei și al muncii mele a prins contur. Iată cum arată :
- sunt recunoscătoare pentru că această situație a dat viață proiectului GAMMA Health Project;
- sunt recunoscătoare pentru că am putut să întâlnesc acești oameni minunați ;
- sunt recunoscătoare pentru că astăzi sora mea a ajuns acasă și am putut să mă așez în tihnă să scriu câteva gânduri (când ești mamă cu un copil mic, timp nu prea ai☺);
- sunt recunoscătoare pentru că aceste restricții au făcut ca soțul meu să stea acasă (stă și câte 3 luni departe de noi), iar pentru mine și pentru copil a fost un timp binecuvântat, un profund sentiment de recunoștință;
- sunt recunscătoare pentru că mâine îmi celebrez ziua de naștere alături de famile, iar tot mâine este primul an în care ziua mea de naștere este însoțită de provocatorul rol de mămică;
- sunt recunoscătoare pentru că suntem sănătoși;
- sunt recunoscătoare pentru că însăși viața vine cu provocări din care ieșim mai câștigați.
Avem pentru ce să fim recunoscători 😄😄
Te invit în această călătorie unde ai nevoie de un caiet nou, un pix, unde tot ce ai de făcut este să scrii in mod regulat (evident că nu este ceva grav dacă o zi sau două uiți despre lucrurile pentru care ești recunoscător(e) să scrii, despre acele mici momente care ție îți aduc fericire, care ție îți aduc zâmbetul pe buze, (o îmbrățișare de la copilul tău, un apel de la prieten, un compliment de la soțul/soția ta…,etc), să scrii despre acel “orice” care pe tine te face fericit/ă., în care poți chiar și să mulțumești celor din jurul tău.
Chiar și acum, îmi aduc aminte, când într-o ședință de dezvoltare personală, Diana mi-a zis: ”recunoștința și victimizarea nu pot exista împreună ”, atunci a fost un moment 0 când am decis să le separ, am decis să mă concentrez asupra lucrurilor pentru care sunt recunoscătoare, am decis să fiu cât mai naturală și mai consecventă.
Îmi place să cred că acest jurnal te poate ajuta să strângi toate aceste mici bucurii ale vieții, pe care să le păstrezi în biblioteca inimii tale.
Cu iubire și recunoștință,
Alexandra Oancea Voluntar GAMMA Health Project
